Rațiunea focului este să ardă,
rațiunea apei este să curgă,
niciodată nu va fi pace,
întotdeauna o să existe foc,
întotdeauna o să existe apă,
rațiunea vieții e din muguri și scrum.
Și chiar dacă ar fi ca-ntr-o zi să dispară,
tot va apare o altă apă, tot va apare un alt foc,
și niciodată nu va fi pace.
Pentru că focul, pentru că apa,
pentru că mugurii și scrumul
nu-s făcute să nu fie.
Și niciodată nu va exista pace.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura ciclică a existenței, unde elemente precum focul, apa, mugurii și scrumul se succed continuu. Sugerează că pacea absolută este o iluzie, deoarece viața este definită de dualități și transformări constante.