– Ia-ți umărul meu și te fă albastră!
– Na-ți ochii-mi prin care-alergai
Și-ți fă evantai!
– Dacă aștepți, îmi dezbrac
Și fosforul, ultimul frac.
– Prinde-mi batista, agit-o!
– Când va trece trenul, iubito..
– Până una-alta,
Mână luna balta.
Sensul versurilor
Piesa descrie o despărțire dureroasă și o renunțare treptată la sine în fața acestei despărțiri. Gesturile simbolice de a oferi părți din sine și de a aștepta trecerea trenului sugerează o acceptare melancolică a finalului.