Da,
am dormit în el, în trupul rar, anapoda, fărâmicios al
acestor oase, am băut și am mâncat în el, m-am chinuit,
m-am pișat, mă rugam, înserat-am cu tine
în el ca-ntr-un amurg al zeilor, se purta cum se poartă
un popor numeros de trebuințe de care-și bat joc rațele,
porcii, întâmplarea, cum se poartă geamantanele pe umeri,
ochii-pereche, înțelesurile frunzoase și lanțurile de picioare,
pat și iesle să vă fie acest popor de răni.
Sensul versurilor
Piesa explorează condiția umană marcată de suferință și necesități. Metafora centrală este a unui popor purtător de răni, supus abuzurilor și întâmplărilor nefericite, sugerând o existență dificilă și împovărătoare.