Ion Caraion – Ai Văzut Civilizații

Geometrii în spațiu complică lumina.
Sunt pline încăperile mele de ploaie;
au să apară din nou profeții mincinoși
iar au să umble pe ulițe străinii.
Iernile sufletului geroase vor fi
și cerșetorii în halate au să cheme câinii.
Ai văzut femei înșelate, servitori
fugind cu stăpânele într-o metropolă străină,
ai văzut bărbați trăind cu fiicele lor
și mame iubindu-se cu fiii mai mari
în lupanare, iar apoi întorcându-se acasă,
ai văzut gânduri prefăcute în cenușă, civilizații,
spitale, judecători, ură, închisoare,
fete aruncându-se în viață pentru o noapte de dragoste,
familii năruite, curente sociale năruite, pervertiri,
trimiși la canal: amanți și guvernatori și metrese,
sinucigași tineri, popi tâlhărind, doctrinari care se reneagă,
o grea ereditate apăsând cuvintele,
oameni întorși din războaie cu obiceiuri ciudate,
cocoși sălbatici zburând peste sat;
ai văzut principii, decrete, argumente și mase,
ai văzut societăți, flote – iar la urmă dezastre.. dezastre..
copii năuci împânzind străzile primăvara,
industriași puternici sfârșindu-se în brațele cocotelor –
pe când armate, murind, le cucereau loc în istorie;
ai văzut grâu, cetăți, dejecții și ai mers mai departe
și n-a știut nimeni că-n noi sunt probleme și sunt conștiințe
și nimeni n-a înțeles că moare o fiară cu ochii plini de dragoste
în vocile noastre, totdeauna
și că vine o zi în care o să aflăm în sfârșit
pentru ce, cândva, generațiile dinaintea noastră – de la un loc –
n-au mers mai departe și n-au crezut mai departe..