Adrian Păunescu,
Dintre marii scriitori,
Te afli și tu, printre miile de stele,
Ești cel ce-ai îmbrăcat țara cu versuri în culori,
Și cum, noi prețuim versurile tale de bucurie și durere.
Păcat că acum după ce-ai plecat,
Lumea se arată,
Nimeni înainte, poate nu te-a apreciat,
Cum acuma e interesată.
Așa-i ăst popor român, ce plânge,
De la daci încoace,
După, cel bun se stinge,
Acest popor stă parafrazând și tace,
Ca scriitor trăiești și scrii și poate nu te lasă lumea-n pace,
Ale tale poezii apreciate nu-s să știi
Abia după a ta moarte poporului îi place.
Și după ce acele poezii le scrii,
Te plângem mai apoi,
Citind scrierile tale vii,
După ce tu comoară națională, plecat-ai dintre noi!
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus lui Adrian Păunescu, exprimând regretul că aprecierea sa a venit abia după moarte. Se critică tendința poporului român de a recunoaște valoarea oamenilor abia după ce aceștia dispar.