Foaie verde trifoiaș,
Bine-i să fii ciobănaș
Și să stai la umbră deasă
Cu o mândruță frumoasă.
Să fii ciobănaș la munte
Să paști oile cornute,
Să stau sub nucul cel mare,
Să te uiți pe drum la vale.
Să vezi fetele-n pădure
După fragi și după mure
Și s-auzi izvoarele
Cum își spun dorurile.
Câte fete sunt pe văi
Să le vezi pe toate oi,
Tu să le fii ciobănaș
Să le cânți din fluieraș.
Sensul versurilor
Cântecul descrie bucuria vieții simple de cioban la munte, în mijlocul naturii, alături de o persoană dragă. Evocă un sentiment de libertate, pace și armonie cu mediul înconjurător.