A căzut frunza de fag,
Eu cu dorul ce mă fac,
Că de dragoste și dor
Mult mi-e frică să nu mor,
Dorul de neicuț-al meu
Mă arde-n suflet mereu,
Că neicuța mi-a plecat
Cu dorul lui m-a lăsat.
Frunzuliță trei lalele,
Multe-s dorurile mele,
Nu e apă pe pământ
Inimioara să mi-o sting,
Mi-a aprins-o neicuța,
I-a dat foc cu dragostea
Și numai pe el îl vrea
Să-i fie alăturea.
Îl aștept de ani de zile,
Și nu mai dă pe la mine,
Nu știu ce s-o fi-ntâmplat
Neicuța m-o fi uitat,
A uitat și serile
Când număram stelele,
A uitat și cărarea
Și cu ea dragostea mea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul profund de dor și melancolie al unei persoane părăsite de cel drag. Ea își exprimă teama de a muri din cauza dorului și așteaptă cu disperare întoarcerea persoanei iubite, rememorând momentele frumoase petrecute împreună.