De viziuni, mi-e eul hărţuit.
Eu sunt, poate, bolnav de înfrigurarea
descoperiri în Lume a unui nou reper,
cu toate că pe Terra văd schimbarea
perceperea o simt venind din Cer.
de undeva, dinspre Zenit, în creier
adesea îmi coboară un personaj,
ce se impune cu un şoptit de greier
vorbindu-mi, despre omul-aliaj, de Viaţă şi pământ.
Dar fiind lucid, îl judec tremurând,
ca nu cumva să-mi dea târcoale
rănite stări, depresii criminale,
răsfrânte în vreun soi de alienare.
şi-n ciuda acestor precauţii, văd,
transfuzia cu Viaţă-n morţi recenţi,
ce par a fi, ei înşişi, decadenţi
primind în trupul lor, la aceiaşi scară,
divine unităţi venind de afară.
În viziunea aceasta morţii îşi reiau
şi pulsul şi gândirea şi credinţa,
iar medicii sunt mândrii, jubilând,
că au reuşit să le redea conştiinţa.
Sensul versurilor
Piesa explorează granița dintre viață și moarte, realitate și viziune. Vorbitorul este bântuit de viziuni puternice, punând sub semnul întrebării realitatea și propria sănătate mintală, în timp ce observă o transfuzie simbolică de viață în morți.