Prin apele durerii sufletul ți-l porți
Și plângi ca un copil, dorind să ieși la vad:
Înduioșare ceri și milă de la morți
Și uiți că-s adâncimi ce vecinic nu mai scad..
Văzând c-o lacrimă n-ai smuls de nicăieri,
De propriul tău plâns te îndoiești.. și prinzi
În tain-a te jeli de vechile dureri
Și negrei morți, cu vremea, sufletul ți-l vinzi..
Sensul versurilor
Piesa descrie un suflet chinuit de durere, care caută alinare, dar se afundă tot mai mult în disperare. Persoana își pierde speranța și ajunge să-și vândă sufletul morții.