Dragu-mi de tine, lele,
Dragu-mi de gura ta,
Vin’ acasă să-mi fii băciță,
Mândră, draga mea!
Dragu-mi de tine, lele,
Dragu-mi de gura ta,
Vin’ acasă să-mi fii băciță,
Mândră, draga mea!
Că de dorul tău, mândră, mor și eu,
Mor, mândruță, de-al tău dor,
Că nu-mi e ușor.
Vină, dragă, mândruliță,
Vină, mândră, draga mea,
Vină, mândră, sus pe munte,
Să-mi dai gura ta!
Vină, dragă, mândruliță,
Vină, mândră, draga mea,
Vină, mândră, sus pe munte,
Să-mi dai gura ta!
Că de dorul tău, mândră, mor și eu,
Mor, mândruță, de-al tău dor,
Că nu-mi e ușor.
Sus pe munte, pe imaș,
Nu ne trebuie nănași,
Nici popă să ne cunune,
Numai noi pe lume!
Sus pe munte, pe imaș,
Nu ne trebuie nănași,
Nici popă să ne cunune,
Numai noi pe lume!
Că de dorul tău, mândră, mor și eu,
Mor, mândruță, de-al tău dor,
Că nu-mi e ușor.
Că de dorul tău, mândră, mor și eu,
Mor, mândruță, de-al tău dor,
Că nu-mi e ușor.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința profundă și dragostea față de o persoană iubită, idealizând o relație simplă și intimă în mijlocul naturii. Vorbește despre dorul arzător și despre dorința de a fi împreună, fără constrângerile sociale.