În țara noastră românească vrem înșine stăpâni să fim
Și stăpânirea țării noastre cu nimenea n-o împărțim.
Și nu vrem, noi românii, fruntea-n veci la nimeni s-o plecăm
Și din moșie nici o palmă, o unghie n-o să lăsăm.
Nu vrem să închinăm popoare sub mândru sceptru românesc,
Ci să trăim din viața noastră și dreptul nostru strămoșesc.
Nici la răpiri ne zboară dorul, dar vai acelui ce-a-ndrăzni
Știrbiri moșiei a ne face, el cu viața va plăti!.
Căci pe moșia cea străbună vrem înșine stăpâni să fim
Și stăpânirea ei cu nimeni nu cugetăm s-o împărțim!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința poporului român de a fi stăpân în propria țară și de a-și apăra moștenirea strămoșească. Este un imn al independenței și al refuzului de a se supune dominației străine, subliniind determinarea de a-și păstra drepturile și teritoriul.