S-a sinucis un anonim!…
Un ‘fapt divers’, și-atâta tot..
Căci anonimii, precum știm,
Nu fac nici ei decât ce pot –
Unii pleacă,
Alții vin..
Un anonim pe lume mai puțin,
Un mort mai mult în cimitir,
Și bietul om a fost scutit de bir!..
S-a sinucis un anonim..
S-a sinucis, după cât știm,
Într-o mansardă la hotel –
Hotel modern, cu ascensor,
Ca mortul să coboare-n stradă mai ușor!..
S-a sinucis fiindcă iubea
Pe cineva..
Pe cine?..
Nu se poate spune..
O anonimă ca și el,
Pe care-a vrut să se răzbune,
Probabil, fiindcă-l înșela..
Sau, poate.. numai bănuia,
Căci fapta n-a fost confirmată
Nici chiar de anonima arestată,
Interogată,
Judecată,
Și.. achitată!..
S-a sinucis un anonim!..
Și-atâta tot!..
Povestea lui,
Povestea capetelor cu cucui,
Povestea noastră, -a tuturor,
Povestea anonimilor!..
S-a sinucis un anonim!..
Dar, lucrul nemaipomenit,
Cadavrul lui a dispărut
Ca o cometă-n infinit,
Și n-a mai apărut,
Așa c-anunțul mortuar
N-a mai ieșit nici el de sub tipar..
Și-a doua zi gazetele n-au scris
Nici un cuvânt de bietul sinucis!..
Doar mai târziu, când s-a aflat
Anume ce s-a întâmplat,
Întreaga presă s-a cutremurat!..
Acum, se știe-n mod precis
Că anonimul sinucis
De anonima lui a fost furat
De teamă să n-o facă de rușine
Când în oraș s-ar fi aflat
Exact ce-a fost:
O anonimă care-ncepe bine
Și-un anonim care sfârșește prost!..
Deci anonima cu pricina,
Voind să-și ispășească vina,
L-a dus la ea acasă pe furiș,
Și-n toiul nopții l-a-ngropat
Într-un alcov frumos și parfumat,
În care alți trei sinuciși –
La fel, tustrei, tot pentru ea –
Îl așteptau pe-al patrulea..
Ba poate chiar pe-al cincilea..
Și-al șaselea..
Și-al șaptelea..
Și-al optulea..
Et caetera..
Et caetera..
Și-abia atunci gazetele au scris
Un necrolog cu litere aldine,
Și-au scris solemn
Și grav,
Ca să se știe
De orişicine
Că anonimul sinucis
N-a fost decât o biată jucărie,
Căzută-n gheara altei jucării..
Sau, dacă vreți,
Doi diavoli de copii,
Copii precoci –
O fată
Și-un băiat –
Ce-au încercat
Să iasă din anonimat
Prin acest ‘fapt divers’ adevărat..
Dar care, vai!.. n-a existat
Decât în fantezia mea
Și-a celor care-mi vor ierta
Curajul de-a-i fi convertit
Să mă citească până la sfârșit!…
Sensul versurilor
Piesa explorează tema sinuciderii unui anonim și modul în care societatea ignoră astfel de evenimente. Dezvăluie o poveste complexă de iubire, trădare și dorința de a ieși din anonimat, toate culminând într-o fantezie a autorului.