Se duc pe Dunăre la vale
Caice-n roz și-n alb vopsite..
Se duc pe Dunăre la vale
Coșciuguri albe, plutitoare
Pe negrul apelor murdare..
Departe-n zare, neclintite,
Pădurile de sălcii par
Castele negre feodale
Ce-și spală-n apele murdare
Tristețea zidului murdar.
Se duc pe Dunăre la vale,
Grăbiți și fără de popas,
Pescarii triști ce poartă-n glas
Tăcerea albelor spitale..
Se duc pe Dunăre la vale –
Ca șirul de cocori pribegi
Pe-ntinsul fără de hotare –
Se duc pe Dunăre la vale
Coșciuguri albe plutitoare
Pe negrul apelor murdare..
Și tot pe apa care poartă
Noroiul omenirii-ntregi,
Sub sărutările solare,
Plutește și-o.. ghitară spartă.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj funebru pe Dunăre, unde coșciuge albe plutesc pe apele murdare, simbolizând moartea și tristețea. Pescarii triști și o ghitară spartă accentuează sentimentul de pierdere și disperare, reflectând noroiul și suferința omenirii.