Povestea mea și a lor.
Mă-ntreb:
Cel care-am fost cândva
Tot eu sunt și-azi?..
Sau sunt altcineva?..
Confrații mei – e drept – nu bănuiesc
Că sunt și morți rebeli care trăiesc!
Dovadă eu –
Eu, care-am fost ucis
De către cei care, citind ce-am scris,
M-au ponegrit
Și m-au scuipat,
Apoi cu toți m-au pastișat..
Iar când n-au mai avut ce-mi face,
Mi-au presărat în pat un pumn de ace –
Convinși c-am să mă-nțep în ele
Și-am să mor!..
Dar eu le-am dat cu tifla tuturor..
Și azi – deși înmormântat de ei
De viu –
Continuu să trăiesc, ba chiar să scriu..
În timp ce criminalii mei confrați
Trăiesc din semne de-ntrebare
Și putrezesc neînmormântați..
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre un artist care, deși criticat și marginalizat de contemporanii săi, continuă să trăiască și să creeze prin opera sa. El se vede ca un rebel care a depășit moartea, în timp ce criticii săi sunt condamnați la o existență nesigură și lipsită de sens.