Mărgărit și-un bob năut,
Bine-n lume-am mai trăit,
La dragoste n-am dorit,
Am iubit ce mi-a plăcut,
Dar văd că n-am crezământ,
Lele, lele și iar lele!.
Bate vânt de primăvară,
Îmi scosei patul afară,
Cu flori o să mi-l presar
Bujori și mărgăritar,
Saltea, frunză de stejar,
Lele, lele și iar lele!.
Vino, mândră primăvară,
Și-adu-l pe neicuța iară
Cu turma de mielușei
Și-un buchet de ghiocei
Pentru ochișorii mei,
Lele, lele și iar lele!.
Dragostea de primăvară
Mă poartă noaptea pe-afară
În miros de floricele
Și cântat de păsărele
Prinse-n dragostile mele,
Lele, lele și iar lele!
Ca și păsărele,
Ca și floricelele,
Îmi cunosc dragostile,
Lele, lele și iar lele!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o nostalgie pentru o viață simplă și bucuriile găsite în natură și dragoste. Vorbitorul își amintește cu drag de momentele petrecute în mijlocul naturii, așteptând cu nerăbdare reîntoarcerea persoanei iubite odată cu venirea primăverii.
