De când lumea și pământul,
Doamne, greu mai e urâtul,
Fugi, urâtule, de mine
Să trăiesc cu drag pe lume,
Dragostea eu mi-o găsi
Și cu ea-n lume-aș porni.
Dragostea de vrem să stea
S-o legăm cu inima,
S-o legăm c-un lanț mai greu,
Noi să ne iubim mereu,
Norocul de l-am avea
Dragostea el ne-ar lega.
Este-o vorbă din bătrâni
Că norocul stă-ntre spini,
Între spini și-ntre scaieți
Voi, oameni, să nu-l vedeți,
Hai să-l căutăm și noi
Poate-l găsim prin trifoi.
Bobocul norocului
Stă-n floarea trifoiului,
Trifoiaș cu patru foi
El e rar printre trifoi,
De-l găsesc l-oi semăna
Să-l aibă toată lumea,
L-oi semăna în grădină
Cu dragostea mână-n mână.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă speranța și credința în dragoste și noroc. Se vorbește despre căutarea norocului, simbolizat prin trifoiul cu patru foi, și despre puterea dragostei de a lega oamenii.