În paradisul de asfalt
sub zodia stelelor cu arc
fulgeră ageră și aspră
viața prinsă în năluci.
Visul omului în ziduri crește,
cetățile crini de piatră desfac,
bate avântul în petale dure,
chiuie în turnuri inima orologiilor,
mai repede, mai repede,
timpul s-a scurtat cu un tic-tac,
harta lumii intră la spălat,
flămând, pasul motoarelor,
gâfâie gândul sub harapnic,
îngroapă-te în nisip, struț,
sau ce-ai zămislit înfruntă
chiotă în hora vedeniilor,
pupă limba de foc a măștilor,
te-ncumetă pe călușeii matematici ai veacului,
dulce bubuie toba mare,
pe astrul ei taie-ți cântecele,
poftiți, domnilor, poftiți,
nemaivăzut, nemaipomenit,
secolul douăzeci, unic spectacol de gală,
preludiu la revoluția mondială.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața urbană modernă, agitată și sufocantă, anticipând o schimbare radicală. Este un apel la acțiune într-o lume dominată de tehnologie și viteză.