Nici sfânt cu suflet de văpaie
Nici gânditor n-a penetrat
În Logosul de diamant
Ce doar cu diamant se taie.
Mari conștiințe-aduc solia
Din Spirit, și prin geniul lor
De aur neputrezitor
Subînțelegem Veșnicia.
Prin magnetismul emanat
De scoarța noastră cerebrală
Pământul e înconjurat
De-o aură spirituală
Și-atuncea când în preajma mea
În loc de-un om va fi o mie
Pământul va funcționa
Ca neuron în galaxie.
Va fi momentul ideal
De-a înscrie Spiritele toate
În Marea Universitate
A Globului Spiritual.
Prin alchimii supralumești
În infinită devenire
Poate că Legile Cerești
Sunt Gânditori Ajunși Gândire.
……..
Acum în unii dintre noi
Jeratec sub cenușă zace
Căci pacea nu e nicio pace
Ci o permisie-n război.
Ce poate face Omul Fiară!
Și lor și tuturor rivali
Ultramoderni Neanderthali
lângă Măciuca Nucleară.
La umbra armelor nu-i pace!
Ce știu mai bine oamenii?
Știu cel mai bine a preface
Decoruri paradisiace
În scene pentru tragedii!
………….
Răscruci la fiecare pas,
Răscruce-n orișice secundă
Răscruce în minut și ceas
Și-n suma veacului, rotundă.
Ca lupii fascinați de lună
Privim la cer, la Univers
Și-împiedicați în propriul mers
Urlăm că lumea nu e bună.
Fiind o lume inundată
În propriu-i sexual tunel
Și cu busola deviată
De la spiritualul țel,
Căzută-n propria ei plasă
Cultura va pieri în vânt
Iar Spiritul de pe Pământ
VA CĂUTA O ALTĂ CASĂ!
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că omenirea și-a pierdut conexiunea spirituală, fiind prinsă în capcanele materialismului și ale conflictelor. Spiritul, dezamăgit de starea actuală a lumii, va căuta o altă cale de evoluție. Redobândirea inocenței copilăriei este văzută ca o cale de a recuceri un ideal spiritual pierdut.