Păcurar cu oi puține,
Lasă-ți oile pe câine,
Lasă-ți oile pe câine
Și vino seara la mine.
Au, măi, mândro, aș veni,
Că de tine mi-i dor,
Dar nu pot, mândro, pleca,
Că port grija lor.
Se zărește-o luminare
La coliba-i, mândra-n vale,
Semn îmi face și mă strigă
Să las oile-n strungă.
Câinii bat în miez de noapte,
Răsună văile toate,
Glasul mândrei l-am în minte,
Dorul la ea mă trimite.
Coasta-i plină de mioare,
Câinii bat în deal și-n vale,
Ei au grijă de-a lor stână
Și la mândra mea mă mână.
Sensul versurilor
Un păcurar este chemat de iubita sa, dar ezită să-și abandoneze oile. El este sfâșiat între datoria față de animale și dorința de a fi cu persoana iubită, simțind chemarea ei în mijlocul naturii.