Trec vulpile toamnei furiș prin păduri,
Roșcate, gălbui și sure.
Înalță poclitul grăbit pe trăsuri
Și pocnet de bici să ne fure.
Aleargă la dreapta și stânga câmpii,
Lungi lanuri arate și miriști.
Mai iute aleargă Brumarul, nu-l ții,
Nici iarnă cu albele liniști.
Copitele scapără-n noapte scântei,
Gonesc telegarii nălucă —
Și soarele verii se-arată prin tei
Și vită în floare pe-ulucă.
Și iar vulpea toamnei prin codri și iar
De roți repezite vuire,
Din an vechi în an nou, din hotar în hotar,
Prin zodii în lină rotire.
Sensul versurilor
Piesa descrie trecerea anotimpurilor și ciclicitatea vieții, folosind imagini puternice din natură. Se conturează un sentiment de nostalgie și contemplare asupra timpului care se scurge.