Un călător grăbit cum se deșteaptă
Nedumerit, pe-a visurilor treaptă,
De care țara astăzi are parte;
Și stă buimac, și nu mai știe unde
A mai zărit odaie, jâlț și masă;
Și, dureros, chiniutor l-apasă
Străinul ce-n oglinda lui pătrunde.
Aude-n gară trenurile grele,
Și tot se-ntreabă cine o să plece.
Se pipăie, și mâna lui e rece,
Și calendaru-n zid își uită anul..
Și tot mai dorm în miezul vieții mele.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea unui călător dezorientat, prins între realitate și vis, care se simte străin de propria viață și se confruntă cu incertitudinea viitorului. El se simte pierdut în timp și spațiu, incapabil să se regăsească.