În aer catedrala prin nori gonaci pe cer,
Cum sparge inserarea cetatea de cărbune,
În preajma lunii pare un sloi oprit de ger.
Jos dorm, înfrânți de truda silințelor străbune,
Învinșii – să nu vadă cum pe lunarul cer
Himerele vin noaptea de trai să se răzbune.
Nu va găsi nici una o inimă, o casă?
Tăcute taie ceață orașului de fier:
Arare câte una din zbor înalt se lasă…
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj nocturn urban dominat de himere, simboluri ale viselor pierdute și deziluziilor. Aceste himere caută un loc unde să se stabilească, dar nu găsesc, accentuând sentimentul de melancolie și dezrădăcinare.