E graiul tău cu frunza verde
Cu freamăt tânăr de pădure:
Grai de cioban noptând pe plaiuri
Cu turmele la foc de stâni,
Grai de plăieș pornind la munte
Cu cal, desagă și secure,
Grai de pârâu legând luceferi
În zori, prin clăile de fân.
Sensul versurilor
Piesa celebrează frumusețea limbii române și legătura ei profundă cu natura, tradițiile pastorale și spiritul românesc. Evocă imagini idilice ale peisajului românesc și ale vieții tradiționale.