Ion Si Doina Aldea – Teodorovici – Fuga

Strofa I:
Îmi amintesc ades de lunca ce-nverzea,
Prin care alergam cu surioara mea.
Mult mi-e dor de ea,
De pruncia mea
Și de sora mea cea dulce și de sora mea.
Tu cred că m-ai uitat,
Copilăria mea,
Ci eu cât voi trăi
Nici când nu te voi uita.

Refren 2x:
Fuga, fuga, fuga prin câmpii,
Fuga, fuga doi copii,
Două păsări fără de griji.
Fuga, fuga, fuga la bunei,
Fuga, fuga mititei,
Două păsări aripi de vis.

Strofa II:
Îmi amintesc ades de dragii mei bunici,
Care ne îndulceau cu mere și cu nuci.
Mult mi-e dor de ea,
De pruncia mea
Și de sora mea cea dulce și de sora mea.
Tu cred că m-ai uitat,
Copilăria mea,
Ci eu cât voi trăi
Nici când nu te voi uita.

Refren 5x
Fuga, fuga, fuga prin câmpii,
Fuga, fuga doi copii,
Două păsări fără de griji.
Fuga, fuga, fuga la bunei,
Fuga, fuga mititei,
Două păsări aripi de vis.

Sensul versurilor

Cântecul evocă amintiri nostalgice ale copilăriei, petrecute în natură alături de sora și bunicii. Este o rememorare a inocenței și a bucuriilor simple, subliniind dorul de acea perioadă.

Lasă un comentariu