În ceață și-o durere
Ce pare de nesfârșit,
Înseamnă c-ai murit..
Iar sufletul apoi pornește
Pe-un drum mai lung ca niciodată,
Încet, durerea mai mult crește,
Și nu se-oprește c-altă dată.
Sufletul vede c-ai săi frați
Îl plâng cu milă-ndurerați,
Dar el nu mai poate face nimic
Pleacă fără a mai sta vreun pic!.
Știi tu ce e durerea?
Știi tu ce-i suferința?
Trăind doar cu plăcerea,
Neștiind ce-i umilința!.
De-ar ști pământul
Cine-l calcă,
Deodată ar pieri cuvântul
Și toți cei ce-l încalcă.
Și omul de ar ști ce vine,
În grabă s-ar schimba!
În jur ar face numai bine,
Uitând de gura sa..
Sensul versurilor
Piesa descrie călătoria unui suflet prin purgatoriu, plin de durere și remușcări. Versurile îndeamnă la introspecție și la o viață trăită cu bunătate, înainte de a fi prea târziu.
