Eu nu cânt rapp, dar scriu multe versuri
Să le porți în minte ca pe diferite visuri,
Să te gândești la ele când vezi răsăritu’
Și să nu le uiți atunci când se apropie sfârșitu’,
Toamna s-a scurs și am rămas cu mult venin
De la prietenii ce m-au lăsat pradă unui rechin
M-au lăsat în voia sorții
La fel cum în iad ești în bătaia morții,
Dar ce pot spune, eu nu vreau să mă plâng
Ba din potrivă am să le zâmbesc râzând,
Amintindu-mi de fiecare fază
Și chiar de cele în care nu am fost de față,
Am să le arăt că un zâmbet povestește sute
De aceea sunt trist și nu zic foarte multe,
Îți explic trecutu’ la fel ca atomii de carbon
Împreună cu tine eu formez un nou atom,
Suntem relația perfectă dintre operă și artă
Că tu mă fredonezi analizând bucată cu bucată,
Sună abstract, muzica mi-a pus capac,
Însă mi-a dat curaj să urmez ce vreau să fac,
Invidia e cea mai ieftină haină, oricine și-o permite,
Și mulți o păstrează lăsați purtați de cuvinte,
Încerc să-mi dau seama de ce nu merge bine
O oră, o zi, un an un pic de bucurie,
Mulți au râs de mine când am avut dreptate
Și mulți n-au regretat că m-au lăsat în spate,
Dar nu pot să mă plâng eu mi-am ales destinu’
Și am să le arăt cum e când trece timpu’,
Eu nu te las’ baltă, poți spune niciodată
Sunt la fel ca vânzătoru’ de țigări la bucată,
Sunt un rezid de la crearea universului
Și m-am dezvoltat de-a lungul timpului,
Sunt aici să cred și mai ales să sper
Că voi fii condus de oameni cu bun simți și caracter.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre evoluția personală în ciuda obstacolelor și trădărilor. Artistul își găsește curajul în muzică și speră într-un viitor mai bun, ghidat de oameni cu caracter.