Viscol peste zăpezi, o aură de ger
Se învârtește-n aer din ce în ce mai sus,
Mă uit încremenită până a treia zi
Când se înalță către cer Iisus.
L-așteaptă Tatăl Său și-a vrut să urce iarna,
Dar eu nu-l mai zăresc, sub aura de ger,
Trupul Lui sfânt a dispărut pe drumul
Pe care o pornise către cer.
Va sta aici cu noi și își va duce crucea
Pe muntele acesta pe care îl văd iară
Între cei doi tâlhari și se va înălța
Abia la primăvară.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă iernatică în care Iisus se înalță la cer, dar este reținut de aura de ger, sugerând o amânare a înălțării sale până la primăvară. Versurile explorează teme de sacrificiu, așteptare și legătura dintre divin și uman.