Totul se micșora văzând cu ochii
Un soldat era cât un soldat de plumb
Din jocul unui rege imatur
Apoi devenea cât un bumb.
Cu care se încheiau false convenții
Apoi cât simpla umbră
A unei intenții
Demult intrată-n uitare
Apoi cât umbra umbrelor
Oricărei urme de intenție căutată
În chip de țap ispășitor.
Totul se micșora văzând cu ochii
Eu însămi am ajuns întâi cât un copil
Apoi cât un gând inutil
Care aștepta să piară.
Mă-ntorceam în celula în care
Nu fusesem încă gândiți
Și așteptam cu spaimă să se-ntâmple ceva
Între cei patru pereți bine păziți.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de diminuare progresivă, atât a realității exterioare, cât și a propriei identități. Persoana se simte redusă la un gând inutil, așteptând pasiv într-o stare de incertitudine și teamă.