Era un timp când mă simțeam
în trupul meu, acasă.
Știam locul fiecărui lucru –
fereastra în care răsărea soarele
și peretele dinspre nord,
nu mi-era niciodată urât
îmi găseam de dimineața
până seara de lucru,
iar dacă plecam undeva
abia așteptam să mă întorc.
Acum de-atâta ordine mi-e silă
și de știutul pe de rost mi-e somn,
nu mai țin minte când am fost adusă
în încăperea prea frumoasă pentru mine.
Căutam pe cineva și i-am rămas în loc?
Sau poate a fost o cursă
în care-s prinsă încă?
Aștept de mult și nu mai știu pe cine..
Oh, mi-e atât de frig în casa asta
Dac-aș pleca acum ar fi de tot.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de alienare și pierdere a familiarității cu sine și cu mediul înconjurător. Naratorul se simte prins într-o existență monotonă și își dorește să regăsească sentimentul de apartenență și confort pe care îl avea odată.