Dacă bezna vieții mele
de raza luminoasă a iubirii
fost-a încălzită, întâiul
fior al sufletului meu îndurerat
veselă rapsodie aș vrea să devină.
Nici o șoaptă n-aș îndrăzni
a rosti ce-aș dori să-ți destăinui:
fără tine, viața
e-o pedeapsă de neîndurat –
de mă iubești… doar dacă asta, vai, nu-i decât amăgire!.
De mă iubești, lacrimile
și durerile ascunse aș vrea
să înceteze odată.
Amăgitoare îndoieli
nu vor mai cuteza, sper, să-și arate chipul viclean.
În mijlocul viziunilor
divine aș vrea să mi te-nchipui.
Trandafiri vor împodobi
aleea presărată cu mărăcini a vieții
de mă iubești… doar dacă asta, vai, nu-i decât amăgire!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința ardentă de a fi iubit și teama că această iubire ar putea fi doar o iluzie. Vorbitorul își imaginează o viață transformată de iubire, dar este bântuit de îndoieli și de posibilitatea unei dezamăgiri.