Blocat într-o cameră cu două uși
De partea uneia sunt oameni cu puști
Una reprezintă scăparea ta
Dar nu poți pleca decât dacă le divulgi ceva.
Ref: Strop cu strop
Capu’ îți face poc (x7).
Nu mai suporți atâta presiune
Ai ușile închise, și-n cameră sunt doar nebune
Ai grijă să nu spui ceva greșit
Pentru că asta au făcut ceilalți, și au murit.
Ref:
Sensul versurilor
Piesa descrie o situație de captivitate și presiune extremă, unde protagonistul este forțat să divulge informații sub amenințarea morții. Refrenul repetitiv accentuează starea de tensiune și inevitabilitatea unui final tragic.
