Eu nici acasă, nici pe drum,
Nu pot fi singur nicidecum,
Fiindcă eu, ca-n urma mea,
Ar fi tot timpul cineva.
Dar cine anume nu pot ști
Și-atunci în gând mi-am zis:
„E poate doar un vis.”
Refren:
Simt că o umbră mă urmărește pas cu pas,
O umbră care mă însoțește ceas cu ceas.
Și mă-ntreb cine-o fi, cine-o fi,
Și nu știu dacă într-o zi, în sfârșit voi ști…
Cine-i umbra.
Încerc zadarnic să o privesc,
Umbra dispare, nu o zăresc.
Și-n tăcere-amuțit,
Merg mai departe rătăcit.
Dar cine e umbra nu am aflat,
Și-atunci în gând mi-am zis:
„E poate doar un vis.”
Refren:
Simt că o umbră mă urmărește pas cu pas,
O umbră care mă însoțește ceas cu ceas.
Și mă-ntreb cine-o fi, cine-o fi,
Și nu știu dacă într-o zi, în sfârșit voi ști…
Cine-i umbra.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de a fi urmărit de o prezență invizibilă, o umbră, simbolizând poate o parte ascunsă a sinelui sau o teamă neclară. Protagonistul se simte singur și confuz, întrebându-se constant cine este această umbră și dacă totul este doar un vis.