Stau, mă gândesc.
Zile întregi, nopți reci.
La luna de pe cer, ce-mi promite stelele.
Gânduri, vise, amintiri.
Mi se plimbă-n cap.
Și nu mă trezesc.
Știind că mai am de continuat.
Zile, Nopți, întregi și reci.
Bune sau rele.
Tot cu gândul la ele.
Dacă aș putea să le uit.
M-aș gândi la un sărut.
Apoi la un nebun, ce-și lasă iubita plângând.
Apoi râzând.
Dar când îl vede cu unu’.
I se taie zâmbetu’.
Tot la ea eu m-aș gândi.
Și prost să fi.
Eu tot aș suferi!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un flux constant de gânduri și amintiri, oscilând între momente frumoase și experiențe dureroase. Naratorul se simte prins în acest ciclu mental, incapabil să scape de trecut și de suferința emoțională.