Pantof de sticlă
Ascultă, m-am săturat să aud din nou același lucru.
Mi-am pierdut ideea și am jucat un joc pe care nu-l pot câștiga.
Căci această cale este un motiv pentru care tu chiar vrei să mă vezi; chiar trebuie să ai grijă.
Și minciuna pe care o trăiesc este în mine.
Vreau să merg mai departe dar sunt încă acolo.
Și am dat și dau dar nu obțin nimic înapoi.
Dar cuvintele pe care le-am auzit înainte, acum te depășesc ca o veche înregistrare.
Și niciodată nu am înțeles că dacă mi-a venit pantoful de sticlă am putut fi Cenușăreasa ta.
Așa că încerc și încerc până când n-o să mai pot, căci eu dau și tu iei.
În ultima vreme, pășesc în gol, doar pretinzând că-mi place ce vrei.
Oprește-mă căci voi spune ceva nebun și prostesc… nu ca tine!
Și nu-mi stă în caracter să fiu o marionetă la sfârșitul rândului și nici să fac ceea ce mi se spune de fiecare dată când vorbești.
Și am dat și dau dar nu obțin nimic înapoi.
Dar cuvintele pe care le-am auzit înainte, acum te depășesc ca o veche înregistrare.
Și niciodată nu am înțeles că dacă mi-a venit pantoful de sticlă am putut fi Cenușăreasa ta.
Așa că încerc și încerc până când n-o să mai pot, căci eu dau și tu iei.
Și nu-mi stă în caracter să fiu un micuț vis frumos și nici să fiu ceea ce nu vreau să fiu.
Și am dat și dau dar nu obțin nimic înapoi.
Dar cuvintele pe care le-am auzit înainte, acum te depășesc ca o veche înregistrare.
Și niciodată nu am înțeles că dacă mi-a venit pantoful de sticlă am putut fi Cenușăreasa ta.
Așa că încerc și încerc până când n-o să mai pot, căci eu dau și tu iei.
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea și deziluzia într-o relație inechitabilă, unde naratorul se simte folosit și constrâns să joace un rol care nu i se potrivește. Metafora pantofului de sticlă sugerează o oportunitate ratată de a fi acceptat și iubit pentru ceea ce este cu adevărat.