Deziluzionată.
Înotând în apele tulburi
Ale zilei de mâine,
Așteptând aici sfârșitul a toate,
Plutind în aerul prea greu
De la nimic aproape.
Cui să întinzi mâna?
Dacă trebuie să cad de sus –
Căderea să-mi fie ușoară.
Nu am găsit odihnă
Decât în indiferență –
Cu toate acestea, aș vrea să recâștig nevinovăția,
Dar nimic nu are sens, și nimic nu merge –
Totul este haos.
Alături
Toate idealurile mele: cuvintele
Prăbușite..
Caut un suflet, care
Ar putea să mă ajute –
Eu sunt
Dintr-o generație deziluzionată,
Deziluzionată.
Cine m-ar putea împiedica
Să înțeleg totul;
Când rațiunea s-afundă
În sânul abisului,
Cine poate pretinde
Că ne poate legăna dulce?
Dacă moartea este un mister
Viața nu are nimic de care să te ții.
Dacă cerul este un infern
Cerul ar putea să m- aștepte mult și bine!
Spune-mi,
În aceste vânturi contrare cum să te prinzi de ceva?
Nimic nu are sens, nimic nu merge.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de deziluzie profundă și indiferență față de viață. Naratorul se simte pierdut într-o lume haotică, unde idealurile s-au prăbușit și nimic nu pare să aibă sens. Caută un sens sau o conexiune, dar se confruntă cu un sentiment general de neputință și dezamăgire.