Câtă dragoste-i în lume
Toată-i pe Lazuri în culme,
Câtă dragoste-i în țară
Toată-i pe Lazuri afară.
Dă, Doamne, ploile mari
Să iasă văile mari,
S-aducă plopii cei groși
Și feciorii cei frumoși.
De trei ori o fost să mor
După domnu-nvățător,
De trei ori am vrut muri
Dacă nu m-o vrut iubi.
Ploaie, ninge pe pătuț,
M-o lăsat al meu drăguț,
Nu-i bai, bade, nu-i bai, nu,
Că mai bănuiți-i tu.
După floare florilor,
Răsfățata codrilor,
După zadie vărgată,
După mândra de-altădată.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un sentiment profund de dragoste și dor, legat de locuri și persoane dragi. Versurile evocă imagini ale naturii și ale satului, subliniind intensitatea emoțiilor resimțite.