– Pasăre galbenă-n pene,
Unde-ai fost de-atâta vreme?
– Într-un vârf de lemn uscat.
– Dar acolo ce-ai mâncat?
– Mă cobor și mânc pământ,
Și mă sui și iară cânt.
Și beau apă din izvor,
Și cânt la badea cu dor.
– Taci, păsare, nu cânta
Că-i iarna pe urma ta.
– Lasă c-a trece iarna
Și-a-nverzi iar pădurea
Și i-oi cânta la badea.
Sensul versurilor
Piesa descrie o pasăre galbenă care cântă despre dorința și legătura cu natura. În ciuda iernii, pasărea își păstrează speranța și promite să cânte din nou primăvara.