Satul meu, oamenii mei,
M-ajunge dorul de ei,
De mama și de tata
Și de dragă sora mea.
Vine-mi câte-un dor așa
De sat și de casa mea,
Și-așa-mi vine câte-un dor
De sat și de-al meu ocol.
Ca să mai înconjor roată
De la trepte pân’ la poartă,
De la poartă la grădină
Ca să uit că mi-s străină.
Când dorul tare m-apasă
Fac ce fac, fug pân-acasă,
Când dorul m-apasă greu
Mai fug până-n satul meu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un dor profund de satul natal, de familie și de locurile copilăriei. Sentimentul de apartenență și amintirile dragi determină o persoană să se întoarcă acasă pentru a regăsi liniștea și a alina dorul.