Cum de nu m-ai observat?
Ți-am citit cărțile toate,
Mi-ai dat și-un autograf
Și-ai trecut la altă carte.
Eram tânără, o știu
Seara, hoinăream prin librării,
Să nu ajung prea târziu
Să mai prind ceva creații.
Ți-am găsit ultima carte
Așezată pe un raft,
Tu mi-ai scris ceva aparte
Când mi-ai dat autograf.
Sugrumată de emoții
Te priveam cu ochi sfioși,
Mi-ai lăsat o amintire
Pentru ochii mei frumoși.
Poate-așa le-ai scris la toate
Fără a vedea de-au ochi,
Dar a mea a fost plăcerea
Învățând-o pe de rost.
Ne-a fost dat să ne-ntâlnim
La cumpăna dintre ani,
Am crezut în presimțiri
Și ne logodim chiar azi.
Lumea se ținea de glume
Se-ntreba ce e cu tine,
Cum dintre atâtea fete
M-ai ales tocmai pe mine?
Iată că iubirea noastră
Aștepta printre coperți,
Dar a izbucnit deodată
Pentru restu-ntregii vieți.
M-ai luat hotărât de mână
În ziua de Anul Nou,
Mi-ai pus pe deget inelul
Și m-ai luat, pe drumul tău.
Am spus versuri în poveste și povestea o spun în vers.
Sensul versurilor
O tânără admiratoare devine soția scriitorului pe care îl admira. Întâlnirea lor pare predestinată, iar iubirea lor se naște printre cărți și autografe, culminând cu o logodnă neașteptată.