Coborâi de sus din munte
Să văd Dunărea cum curge,
Să-i spun că prin munții mei
Galbenă-i frunza de tei.
Dunărea vorbea cu mine
Și-mi spunea că Ionel vine
Că-mi aude cântecul,
Iute mi-l mână dorul.
Muntele și Dunărea
Mi-au ținut tinerețea,
Codrul cu frunza măruntă
Și-o dragoste tăinuită.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice despre tinerețe, petrecute în mijlocul naturii, între munte și Dunăre, și despre o dragoste secretă. Natura personificată devine confidentă și martoră a sentimentelor profunde.