Când văd cerul plin de stele,
Văd și ochii mamei mele
Cum mă caută, mă cheamă,
Durere sfântă de mamă,
Cum se roagă la icoană
Cu ochi-lăcrimați de mamă.
Tot străină și pribeagă
Am fost de mică, săracă,
Omul care l-am iubit
De el parte n-am avut,
Numai maica, sărmana,
Cu ochii cale-mi făcea.
Măicuță, suflet curat,
Sfântă icoană din sat,
Tu, tăicuță, bunul meu,
Să vă țină Dumnezeu,
Sunt tare ca piatra arsă
Când vă știu pe vatră-acasă,
Casă mică c-un brăduț
Și-al măicuții legănuț.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund față de mamă și de casa părintească, amintindu-și de sacrificiile mamei și de siguranța oferită de căminul familial. Vorbește despre o viață grea, alinată doar de gândul la părinți.