Ca păsări plecând încet…
Privește înainte
Călăuzul și rece îi adie
La piept întâmplările, când
În juru-i domnește tăcere, sus,
În văzduh, bogate în luciuri; dar, pe jos,
Îi zac bunurile pământului, și cu dânsul
Pentru întâia oară în zbor de-ncercare sunt cele mai tinere.
El însă le domolește zborul,
Din aripi lovind.
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment de tranziție și început, asemănând viața cu zborul păsărilor. Se concentrează pe ideea de a privi înainte, în ciuda tăcerii și a provocărilor, și de a învăța din experiență.