Bunicul obișnuia să spună:
“Viața este uimitor de scurtă”.
Îmi năvălește acum în memorie
și de-abia înțeleg, de exemplu,
cum un tânăr se poate hotărî
să călărească spre satul vecin
fără a se teme deloc
– neluând în seamă nenorocirile posibile –
ca durata unei vieți obișnuite
decurgând sub semnul norocului, nu ajunge
nici pe departe pentru o asemenea călătorie.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra scurtei durate a vieții, așa cum este percepută prin înțelepciunea populară. Naratorul meditează asupra curajului și naivității tinereții, contrastând cu perspectiva matură asupra limitărilor timpului.