Peste toate satele
Îi senin ca laptele,
Numai peste satul meu
Este-un nour tare greu,
Dar nu-i nour, nourel,
Îi dorul neichii cu el.
– Neică, prea mult dor îmi dai,
Nu-l pot duce pe doi cai,
Pe doi cai și-o cocie,
Dorul ce mi l-ai dat mie,
Fie dorul cât de greu,
L-oi purta în sânul meu,
Fie dorul cât de mult,
Tot în sânul meu îl duc.
Spune, neică, ce-ai făcut
De-ți duc dor așa de mult?
– Nimic, mândro, n-am făcut,
Numai ochii ți-i sărut
Și din urmă ți-am luat,
În grădin-am aruncat
O rădăcină de flori
După mine tu să mori.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei fete pentru iubitul ei, un dor atât de intens încât îl poartă mereu cu ea. Finalul dezvăluie un blestem sau o vrajă aruncată de acesta, sugerând o dragoste obsesivă și potențial distructivă.