Lacrima lumii, o, lacrima lumii,
picuri din leagăn și până apoi,
picuri tăcută și tăinuită,
nepotolită, nețărmuită,
cum din tomnatice nopți fără nume
curg șiroaie de ploi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o tristețe profundă și omniprezentă, sugerând că durerea este o constantă a vieții, de la început până la sfârșit. Metafora lacrimii care curge neîncetat subliniază caracterul inevitabil și infinit al suferinței.