Bate vântu’ pe-nserat.
I. Bate vântu’ pe-nserat
Și-mi aduce dor din sat
Dor de casă și izvor
De la neica numai dor, numai dor
De-aș ști că-mi aduce dor
Aș sta ziua în pridvor, în pridvor.
II. Dorule câine turbat
Nu veni tot supărat
Nu-mi aprinde inima
Nu-mi vorbi de neicuța, de neicuța
Că mi-am luat cântecele
Mi-am adunat doinele, doinele.
III. Mi le-am pus în inimioară
Să le cânt seară de seară
Când e omul fericit
Le scot seara și le cânt și le cânt
Le cânt cu atâta foc
De stă călătoru-n loc
Stă pe loc
Și-mi ascultă doinele
Când răsare soarele, soarele
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de casă și de persoana iubită, adus de vântul de seară. Cântecul devine o consolare și o modalitate de a depăși tristețea, transformând dorul în artă.