De ce plângeți, ochișori,
Of, of, tot cu jele,
Într-o zi de-atâtea ori,
Of, of, tot cu jele?
Plângeți numai câteodată
Că nu-i nima să vă creadă,
Rău mai sunteți vinovați
Ce iubiți nu mai uitați.
Și tu, inimă pustie,
Vrei tot satul să te știe,
Să te știe lumea toată
Că porți dragoste curată,
De cine ți-e drag și sete
Nici nu-l vezi, nici nu te vede!
Uită-ți, inimă, amarul,
Of, of, tot cu jele,
Și nu te-aprinde ca jarul,
Of, of, tot cu jele,
Și uită tot nenorocul
Și nu te-aprinde ca focul,
Că eu nu te-oi putea stinge
Oricâte lacrimi aș plânge,
Cât de mult aș lacrima
Nu te-oi putea stâmpăra.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei iubiri neîmpărtășite și suferința inimii care nu poate uita persoana iubită. Vorbitorul își îndeamnă inima să uite amarul și să nu se mai aprindă ca focul, deoarece lacrimile nu pot stinge această suferință.