Foaie verde colilie,
Cântă-mi, cucu, numai mie,
Că la vară nu se știe
Ori că mor, ori că trăiesc,
Ori în pământ putrezesc.
Cântă cucul sus în munte,
Sufletu-n mine se frânge,
Inimioara-n piept îmi plânge,
Să-mi cânți, cucu, o săptămână
Și-nc-o zi fără hodină,
Cântă-mi, cucu, sus pe creangă
Supărarea să-mi mai treacă.
Să zbori pe deasupra mea
Și să cânți cât ai putea,
Și să cânți cât ai putea,
Că dorul de satul meu
Îi ca pământul de greu.
Fă-mă, Doamne, bob de argint
Să mă bag pe sub pământ
Pân’ la maica să ajung
Să-i pun capul pe picioare
Să mă jelui ce mă doare,
Mă doare-n suflet pe mine
Că sunt departe de tine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund de casă și de mamă, combinat cu presimțirea morții. Cântărețul imploră cucul să-i aline suferința, dorindu-și să se întoarcă la mama sa pentru a-și găsi alinare.