Foaie verde ca aluna,
Aș muri, dar nu acuma
La toamnă când o da bruma,
În brațe la Caterina
Of, of, of să mor cu capul pe prag,
Of, of, of lângă cine-mi este drag
Of, of, of să mor cu capul pe prag,
Of, of, of lângă cine-mi este drag
Ce a lăsat Domnul Hristos,
Să ia frumos, pe frumos
Să trăiască dragostos,
Să trăiască dragostos
Păi, bate-mă, bate-mă Doamne cu paru’
Nu mă bate, nu mă bate cu amaru’
Păi, bate-mă, bate-mă Doamne cu bâta,
Nu mă bate, nu mă bate cu urâta
Și iar verde ca aluna,
Aș muri, dar nu acuma
La toamnă când o da bruma,
Și când face vinul spuma
Of, of, of să mor cu capul pe prag,
Of, of, of lângă cine-mi este drag
Of, of, of să mor cu capul pe prag,
Of, of, of lângă cine-mi este drag.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de a amâna moartea, preferând să se întâmple într-un moment specific, toamna, și în brațele persoanei iubite. Versurile explorează tema morții, dar și a dragostei și a legăturii cu tradițiile populare.