De-aș trăi ca bradu-n munte
Nu m-ar bate gânduri multe,
Dar trăiesc ca plopu-n deal
Și-mi duc viața cu alean.
Umblă dorul ca nebun
Pe cărare și pe drum
Și de mine s-o legat,
D-am fost tare, nu m-am dat.
Cine dorul mi l-ar lua
Eu cămeșa lui i-aș da,
Eu cămeșă mi-oi mai face,
Dor în lume n-aș mai trage.
Cine-n lume nu iubește
Nu-i păcat că-mbătrânește
Că omul fără iubit
Îi ca pomul ne-nflorit,
Omul fără dragoste
Îi ca iarba-n pajiște.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a trăi o viață simplă și lipsită de griji, asemenea unui brad în munte. Totuși, viața este trăită cu melancolie și dor, iar lipsa iubirii este comparată cu un pom nefructificat.